GENERALITĂŢI

Sistemele hidraulice de acţionare şi automatizare cunosc în ultimul timp o dezvoltare deosebita, ele întâlnindu-se în foarte multe domenii precum: maşini-unelte, autovehicule, nave, aviaţie, în minerit, industria roboţilor, etc. Utilizarea pe scara largă a acţionărilor hidraulice se datoreşte avantajelor indiscutabile ale acestora şi anume:
-posibilitatea de amplasare a motoarelor în orice poziţie faţă de maşina de lucru;
-eforturi mici pentru acţionarea elementelor de comandă;
-posibilitatea reglării continue şi în limite largi a vitezelor de lucru, forţelor, cuplurilor sau poziţiei elementelor acţionate;
-există posibilitatea amplificării în limite largi a forţei, vitezei, etc;
-schimbarea sensului de deplasare a elementului acţionat se realizează uşor;
-în timpul funcţionării sistemului, nivelul şocului şi a vibraţiilor este redus;
-datorită proprietăţii de ungere ale fluidului de lucru, sistemele hidraulice au durabilitate mare;
Dintre dezavantejele pe care le implică utilizarea acţionărilor hidraulice se pot menţiona:
-viteza de circulaţie a lichidului de lucru prin conducte este limitată de pierderile hidraulice;
-odată cu modificarea temperaturii, lichidul de lucru îşi modifică proprietăţile, ceea ce afectează în sens negativ parametrii de lucru ai instalaţiei la temperaturi reduse;
-motoarele şi generatoarele hidraulice funcţionează cu pierderi hidraulice relativ mari;
-asigurarea unor viteze mici şi foarte mici ele elementelor de execuţie se realizează cu dificultate;
-la presiuni mari de lucru, compresibilitatea lichidului de lucru conduce la modificarea legii de deplasare a elementului acţionat;
-pierderile hidraulice pe conducte limitează lungimea acestora.
-în cazul apariţiei unor neetanşeităţi în sistem se formează ceaţă de lichid care este inflamabilă, ceea ce creează pericolul de incendiu;
-contaminarea lichidului de lucru cu impurităţi conduce la scoaterea rapidă din funcţiune a sistemului;
-întreţinerea, depanarea şi repararea sistemelor hidraulice necesită personal calificat.

DEFINIŢIA ŞI CLASIFICAREA SISTEMELOR HIDRAULICE DE ACŢIONARE

Acţionarea hidraulică poate fi definită ca un ansamblu de funcţii tehnice prin care se asigură transmiterea energiei mecanice de la un element conducator la un element condus prin intermdeiul unui mediu hidraulic.

Clasificarea sistemelor de acţionare hidraulice de acţionare se poate realiza după:
-modul în care se realizează circulaţia lichidului în sistem:
- deschise;
- închise.

-în funcţie de energia preponderentă a fluidului de lucru:
- hidrostatice;
- hidrodinamice.

-în funcţie de criteriul cinematic:
-cu mişcare de rotaţie;
-cu mişcare de translaţie;
-cu mişcare oscilantă.

În principiu, un sistem de acţionare hidraulic presupune o generare de energie hidraulică şi apoi o transformare a acesteia în energie mecanică, deci o transformare de tipul M-H-M, cu avantajul posibilităţii efectuării unui control uşor şi precis a energiei hidraulice intermediare.
O primă divizare a sistemelor de acţionare, se face analizând componentele energiei specifice a fluidului de lucru. Dacă aceasta este lichid şi are energia specifică preponderent sub forma energiei de presiune, sistemul de acţionare este HIDROSTATIC, dacă fluidul este gaz, energia sa fiind preponderent potenţială, sistemul de acţionare este PNEUMATIC. În cazul în care energia sistemului este preponderent de natură cinetică, sistemul de acţionare este HIDRODINAMIC.